op s. n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s. n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56. Vezi definitia »

MOP, mopuri, s. n. Obiect de uz gospodăresc pentru spălat dușumelele, constând dintr-un mănunchi de sfori răsucite sau de fâșii de material absorbant, montat pe o coadă lungă ca de mătură. – Din engl. mop. Vezi definitia »

TOP² s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top) Vezi definitia »

ZINGIANTRÓP s.m. (Pal.) Maimuță antropoidă fosilă din Tanganyika. [Pron. -gi-an-. / < fr. zingianthrope, cf. Zingi – veche denumire a Africii Orientale, gr. anthropos – om]. Vezi definitia »

BRONHOSCÓP s. n. aparat optic, folosit în bronhoscopie. (< fr. bronchoscope) Vezi definitia »