pirandícă, pirandéle, s.f. (pop.) țigancă foarte tânără; țigancă mică, țigăncușă. Vezi definitia »

DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ s. f. amidă a acidului acetic. (< fr. acétamide) Vezi definitia »

CÓCĂ¹ s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec. Vezi definitia »

DINÓDĂ s. f. electrod al unui tub electronic având rolul de a furniza o emisiune secundară. (< fr. dynode) Vezi definitia »