HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ATRIBÚȚIE s.f. Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, var. atribuțiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio]. Vezi definitia »

BIOFILAXÍE s. f. ansamblu de mecanisme defensive ale organismului. (< fr. biophylaxie) Vezi definitia »

OMFALECTOMÍE s. f. ablațiune a ombilicului. (< fr. omphalectomie) Vezi definitia »

MACROPODÍE s. f. malformație caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor. (< fr. macropodie) Vezi definitia »