GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

ESPINGÓLĂ s. f. armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. (< fr. espingole) Vezi definitia »

MUTRIȘÓARĂ, mutrișoare, s. f. Diminutiv al lui mutră. – Mutră + suf. -ișoară. Vezi definitia »

DRAMOLÉTĂ s.f. (Lit.) Dramă (1) [în DN] de proporții reduse. [Cf. germ. Dramolett]. Vezi definitia »

-ÁNȚĂ elem. -ant². Vezi definitia »