TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse) Vezi definitia »

MEGALOCITÓZĂ s.f. (Med.) Anemie pernicioasă provocată de prezența megalocitelor în sânge. [< fr. mégalocytose]. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

DECÉNȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia) Vezi definitia »

TRITICÍNĂ s. f. substanță azotoasă în făina de cereale. (< engl. triticin) Vezi definitia »