STÁRTER I. s. m. 1. cel care dă plecarea concurenților la o întrecere, la o cursă. 2. cel care dirijează circulația avioanelor pe un aerodrom. II. s. n. 1. dispozitiv auxiliar la carburatorul motoarelor cu explozie, care ușurează pornirea lor la rece. 2. dispozitiv care închide în mod automat circuitul de încălzire al tuburilor fluorescente. (< fr., engl. starter) Vezi definitia »

CENTROMER (‹ fr.) s. m. (GENET.) Porțiune a cromozomului prin care acesta se prinde de fusul nuclear de diviziune în timpul mitozei sau meiozei. Poate fi punctiform și localizat într-o strangulare inelară a cromozomului sau difuz, ca la majoritatea plantelor și insectelor. Poziția lui permite diferențierea tipurilor de cromozomi. Sin. cinetocor. Vezi definitia »

EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. Vezi definitia »

ORFEVRIÉR, -Ă adj. referitor la orfevrărie. (< orfevr/ărie/ + -ier) Vezi definitia »

TEXTIÉR, textieri, s. m. Autor de texte pentru muzică ușoară. [Pr.: -ti-er] – Text + suf. -ier. Vezi definitia »