MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluță mai lungă, purtată de femei. ♦ Eșarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille]. Vezi definitia »

TÁBULĂ s. f. suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula) Vezi definitia »

MĂTREÁȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, zpânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia. Vezi definitia »

LASEROPUNCTÚRĂ s. f. tehnică a aplicării laserului în punctele speciale de acupunctură. (< laser + /acu/punctură) Vezi definitia »

HALUCINÓZĂ s. f. stare patologică caracterizată prin halucinații a căror semnificație este recunoscută de bolnav. (< fr. hallucinose) Vezi definitia »