slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă). Vezi definitia »

ANCOLÚRĂ s.f. (Liv.) Gîtul calului. [Pron. -liu. / < fr. encolure]. Vezi definitia »

sípcă, sípce, s.f. (reg.) 1. portțigaret. 2. horn. Vezi definitia »

GLETÍERĂ, gletiere, s.f. Unealtă formată dintr-o placă dreptunghiulară de oțel cu mâner de lemn sau plastic, folosită la aplicarea unui strat de glet peste tencuială. – Din germ. Glätt[putz]. Vezi definitia »

CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine) Vezi definitia »