NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord. Vezi definitia »

MIOCÁRD s.n. Mușchiul striat al inimii. [Pron. mi-o-. / < fr. myocarde, cf. gr. mys – mușchi, kardia – inimă]. Vezi definitia »

ZBURD s. n. (Rar) Zbenguială. (der. regr. din zburda) Vezi definitia »

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f. Vezi definitia »

MULÁRD s. m. rață hibridă, obținută prin încrucișarea dintre masculul de rață leșească și femela din rața comună. (< fr. mulard) Vezi definitia »