clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări). Vezi definitia »

hoșmoágă, hoșmoáge, s.f. (reg.) casă proastă, acaret prost. Vezi definitia »

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură. Vezi definitia »

SLOBOZIÁNCĂ, sloboziénce, s.m., adj. v. slobozeancă. Vezi definitia »

DERMATOMICÓZĂ s. f. afecțiune a pielii și a anexelor ei, provocată de dermatofite; dermatofitoză; dermatofiție. (< fr. dérmatomycose) Vezi definitia »