ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo]. Vezi definitia »

PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif]. Vezi definitia »

COMPLETÍV, -Ă adj. care complinește. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă. (< lat. completivus, fr. complétif) Vezi definitia »

NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ. Vezi definitia »

keiV06 <a href=„http://hdzeqrkucuuk.com/”>hdzeqrkucuuk</a>, [url=http://vssgnyylspeu.com/]vssgnyylspeu[/url], [link=http://brisuqbtqwft.com/]brisuqbtqwft[/link], http://xfofojflrgzy.com/ Vezi definitia »