Definita cuvantului vervă
VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vervă
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. Vezi definitia »
țítcă s.f. (reg.) scatiu. Vezi definitia »
STEÁUĂ s. f. v. stea. Vezi definitia »
hábă (-be), s. f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută. Vezi definitia »
țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace. Vezi definitia »