Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ s.f. Suliță cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceștia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure]. Vezi definitia »
SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra]. Vezi definitia »
OÁRĂ2, oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”. Vezi definitia »
VIBRÍSĂ s. f. (Anat.) Părul din nările omului. ♦ Mustăți (la unele mamifere). – Var. (după alte surse) vibriză. – Din fr. vibrisse, lat. vibrissae. Vezi definitia »
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. Vezi definitia »