ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique) Vezi definitia »

práctic (práctică), adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s. f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s. m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s. m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis. Vezi definitia »

prisósnic, -ă, adj. (înv.) inutil, nefolositor. Vezi definitia »

AMPELOGRÁFIC, -Ă, ampelografici, -ce, adj. De ampelografie. – Din fr. ampélographique. Vezi definitia »

ARTRÍTIC, -Ă, artritici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este cauzat de artrită sau de artritism, care este caracteristic artritei sau artritismului. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de artrită sau de artritism. – Din fr. arthritique, lat. arthriticus. Vezi definitia »