EXISTENȚIALÍSM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societății burgheze și reprezentat prin mai multe direcții, care au în comun propagarea unei concepții tragice asupra existenței, preconizarea utopică a dobândirii libertății, a ființării „autentice”, prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme]. Vezi definitia »

TOTALITARÍSM s. n. Regim sau concepție politică totalitară. – Din fr. totalitarisme. Vezi definitia »

CĂLINESCIANÍSM s. n. atitudine creatoare deschisă față de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanță cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparținând lui G. Călinescu. (< călinescian + -ism) Vezi definitia »

PANÍSM s. n. adorarea naturii. ◊ stare de toropeală edenică, expresie a indiferenței senine a firii și a vitalismului expresionist. (< Pan + -ism) Vezi definitia »

AFOTOTROPÍSM s. n. curbare a plantelor în direcția opusă luminii. (< fr. aphototropisme) Vezi definitia »