vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt. Vezi definitia »

TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig. Vezi definitia »

-PÍG elem. pigo-. Vezi definitia »

podvíg, podvíguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări. Vezi definitia »

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob) Vezi definitia »