MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio]. Vezi definitia »

BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α. Vezi definitia »

ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius. Vezi definitia »

labagiu, labagii s. m. (pop., obs., peior.) 1. onanist. 2. persoană abjectă, care prin comportamentul său atrage disprețul celor din jur. Vezi definitia »

TRAVÁLIU s.n. 1. (Tehn.; ieșit din uz) Lucru mecanic. ♦ (Rar) Muncă, lucru. 2. (Med.) Momentul nașterii. [Pron. -liu. / < it. travaglio, cf. fr. travail]. Vezi definitia »