MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține). Vezi definitia »

subștérne, subștérn, vb. III (înv.) a propune spre aprobare. Vezi definitia »

MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo) Vezi definitia »

MALIȚIÚNE s. f. v. maliție. Vezi definitia »

HIPERFUNCȚIÚNE s.f. v. hiperfuncție. Vezi definitia »