ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis). Vezi definitia »

nominațíe, nominațíi, s.f. (înv.) numire într-o dregătorie, într-o slujbă, într-un post. Vezi definitia »

PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie. Vezi definitia »

AMĂRÍE s. f. (Rar) Amărăciune, durere, tristețe. – Din amar + suf. -ie. Vezi definitia »

IMUNOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament constând în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin antigeni sau anticorpi specifici bolii respective. [Gen. -iei. / < fr. immunothérapie]. Vezi definitia »