PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio) Vezi definitia »

ASTROMETRÍE s.f. Tehnica determinării locului de observație raportat la diferiți aștri de pe bolta cerească. [Gen. -iei. / < fr. astrométrie, cf. gr. astron – astru, metron – măsură]. Vezi definitia »

ECOMIMÍE s. f. paramimie constând în repetarea mimicii interlocutorului, la schizofrenici. (< fr. échomimie) Vezi definitia »

FIBRILÁȚIE s. f. contracții fine și rapide ale fibrelor musculare (ale inimii). (< fr. fibrillation) Vezi definitia »

ANTICORUPȚIE adj. inv. împotriva corupției. (< anti- + corupție) Vezi definitia »