STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință. Vezi definitia »

MORÉSCĂ s. f. vechi dans de carnaval, în ritm vioi, introdus în Pen. Iberică de mauri; melodia corespunzătoare. (< it. moresca) Vezi definitia »

jăpcăneálă, (jepcăneálă), s.f. (reg.) luare cu japca, jăcmăneală, jăpcănire, hoție, furt. Vezi definitia »

CARIOTÉCĂ s. f. membrană nucleară care separă carioplasma de citoplasmă. (< fr. caryothèque) Vezi definitia »

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca) Vezi definitia »