slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă). Vezi definitia »

barabaftă, barabaftă s. f. (av.) avion AN-24 Vezi definitia »

CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi. Vezi definitia »

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă Vezi definitia »

GUANIDÍNĂ s.f. Substanță organică solidă, care se găsește în natură în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine]. Vezi definitia »