SIBARITÍSM s. n. viață ușuratică (comparabilă cu cea din Sybaris), desfrâu. (< fr. sybaritisme) Vezi definitia »

BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură al cuiva. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii periculoase – Din fr. aventurisme. Vezi definitia »

AUTOMATÍSM s.n. Însușirea de a fi automat; mișcare de automat sau asemănătoare unui automat. ♦ (Psih.) Caracterul unor mișcări la care nu participă conștiința. [Pron. a-u-. / cf. fr. automatisme]. Vezi definitia »

COMENSALÍSM s. n. v. comensualism. Vezi definitia »