PASTORALÍSM s. n. Tendință în literatură și în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. – Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism. Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »

TRANSFORMAȚIONALÍSM s. n. curent care preconizează și susține gramatica transformațională. (< fr. transformationnalisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

TERITORIALÍSM s. n. sistem al autorității religioase subordonat puterii civile. (< engl. territorialism) Vezi definitia »