CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie. Vezi definitia »

OFTALMOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmoplégie, cf. gr. ophthalmos – ochi, plege – lovire]. Vezi definitia »

COCAINOMANÍE s. f. folosire abuzivă de cocaină. (< fr. cocaïnomanie) Vezi definitia »

catavásie (catavásii), – S. f. Utrenie, slujba religioasă de dimineață. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborîre.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc). Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio]. Vezi definitia »