Definita cuvantului candriu
candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, amețit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din țig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” și „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu candriu
CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din engl., fr. californium. Vezi definitia »
COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium. Vezi definitia »
OSMIRÍDIU s. n. Aliaj de osmiu și iridiu, caracterizat prin duritate mare, folosit la confecționarea vârfului penițelor de stilou, axelor pentru mecanismele de ceasornic etc. – Din fr. osmiridium. Vezi definitia »
PORTOCALÍU, -ÍE, portocalii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea portocalei1 (1) coapte; galben-roșiatic, oranj. 2. S. n Culoare galbenă-roșiatică (a doua din spectrul solar). – Portocală1 + suf. -iu. Vezi definitia »
AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Vezi definitia »