Definita cuvantului șleau
șleau3, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șleau
CHARBONNEAU [șarbonó], Robert (1911-1967), scriitor canadian, de limbă franceză. Poet („Mici poeme regăsite”) și critic, el este totodată creatorul romanului de analiză în Canada („Fontile”). Vezi definitia »
baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului Vezi definitia »
SUBRÁU, subrauri, s. n. Obiect de lenjerie confecționat din pânză (impermeabilă cauciucată sau din material plastic), care se coase la subsuoara hainelor, pentru a le feri de transpirație. [Var.: subráur s. n.] – Din fr. sous-bras. Vezi definitia »
háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca și lătratul. – Var. hău, hu. Creație expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a țipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s. f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereților săi; haot, s. n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s. n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 și Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban pornește de la mag. hó „zăpadă”). Vezi definitia »
FABLIAU BLI-Ó/ s. f. povestire populară din evul mediu, grațioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri. (< fr. fabliau) Vezi definitia »