TÓRBĂ s. f. v. tolbă. Vezi definitia »

MÉJDĂ, mejde, s. f. (Reg.) Mejdină. – Din sl. mežda. Vezi definitia »

VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. Vezi definitia »

șerpéncă, șerpénci, s.f. (reg.) 1. cratiță. 2. (în forma: șerpeucă) tigaie. Vezi definitia »

MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »