CONTÍNUUM s. n. 1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună. 2. (Fiz., în sint.) Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment. 3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un punct de acumulare al celeilalte. (lat. continuum < n. al lui continuus = continuu) [GDLC, MW] Vezi definitia »

TEPIDÁRIUM s. n. 1. parte a termelor romane rezervată băilor calde. 2. seră cu temperatură moderată. (< lat. tepidarium) Vezi definitia »

GERMÁNIUM s.n. v. germaniu. Vezi definitia »

CARBORÚNDUM s. n. carbură de siliciu, folosită ca abraziv. (< fr. carborundum) Vezi definitia »

ALBÚM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ◊ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album) Vezi definitia »