CLOROMÉTRU s. n. aparat folosit în clorometrie. (< fr. chloromètre) Vezi definitia »

ALCOOLMÉTRU, alcoolmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea concentrației de alcool a unei soluții. [Pr.: -co-ol-] – Alcool + metru (după fr. alcoo(lo)métre). Vezi definitia »

RADIOINTERFEROMÉTRU s. n. radiotelescop care funcționează ca interferometru. (< fr. radiointerféromètre) Vezi definitia »

mîndru (mấndră), adj. – 1. (Înv.) Înțelept, prudent. – 2. Falnic, orgolios. – 3. Frumos, drăguț. – Megl. mǫndru. Sl. mądrŭ „înțelept” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Șeineanu, Semasiol., 206; Conev 58), cf. ceh. moudriti se „a se înfumura”. – Der. mîndră, s. f. (iubită, prietenă); mîndrenie, s. f. (Trans., frumusețe); mîndreță (var. mîndreață), s. f. (frumusețe, splendoare; orgoliu, mîndrie); mîndri, vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se făli); mîndrie, s. f. (înv., înțelepciune; orgoliu); înmîndri, vb. (a iniția, a deschide ochii), înv., din sl. umądriti se; poșmîndri, vb. ( Banat, a socoti), a cărui der. nu este clară; preamîndru, adj. (înțelept), din sl. prĕmądrŭ; preamîndrie, s. f. (înțelepciune), sec. XVI, înv. Vezi definitia »

FOTOCOLORIMÉTRU, fotocolorimetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se analizează calitatea coloranților. – Din fr. photocolorimètre. Vezi definitia »