pirgăuáș, pirgăuáșe, s.n. (reg.) clopoțel mic. Vezi definitia »

SURDOMÁȘ, surdomași, s. m. (Reg.) Larva gândacului numit morarul. [Var.: surdumáș s. m.] – Sb. srdomasi. Vezi definitia »

BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii-închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + roș. Vezi definitia »

SULIȚÁȘ, sulițași, s. m. Ostaș, în vechea orgnizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier. – Suliță + suf. -aș. Vezi definitia »

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »