hodáie s.f. (reg.) luminația ce se face la postul de Paști când flăcăii strigă fetele de pe un deal. Vezi definitia »

PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio. Vezi definitia »

INSTRÚCȚIE s. f. 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction. Vezi definitia »

GRIZUMETRIE s. f. MetodĂ� de determinare a procentului de grizu în aerul dintrâ��o minĂ�; grizuscopie. -Din fr. GrisoumĂ�trie Vezi definitia »

AUTOIRONÍE s. f. ironie la adresa propriei persoane, opere etc. (< auto¹- + ironie) Vezi definitia »