OPRESÍV, -Ă adj. Care oprimă; asupritor, împilator. [< fr. oppressif]. Vezi definitia »

LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. ◊ Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif. Vezi definitia »

CONSUMPTÍV, -Ă, consumptivi, -e, adj. (Despre unele boli cronice) Care este însoțit de slăbire, de denutriție, de scăderea forței musculare, anemie etc. – Din fr. consomptif. Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. Vezi definitia »

VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif]. Vezi definitia »