TURBÁȚIE s. f. deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului. (< germ. Turbation) Vezi definitia »

RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio) Vezi definitia »

DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație]. Vezi definitia »

ANTROPOPSIHOLOGÍE s. f. știință care studiază creațiile și tradițiile populare. (< antropo- + psihologie) Vezi definitia »

DIPLOIDÍE s.f. Stare a unui nucleu diploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. diploïdie]. Vezi definitia »