CONSTRÚCȚIE, construcții, s. f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. și adv. În construcție = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură. 3. (La pl.) Ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții (1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor. ◊ Construcții de mașini = ramură de bază a industriei care produce mașini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a științelor care se ocupă cu studiul, proiectarea și construirea instalațiilor, mașinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze. – Din fr. construction, lat. constructio. Vezi definitia »

ORHIALGÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru durerea de testicule. [Gen. -iei. / < fr. orchialgie]. Vezi definitia »

HEMIOPÍE, hemiopii, s. f. (Med.) Afecțiune a vederii datorită căreia bolnavul percepe numai o parte a obiectelor pe care le privește. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. hémiopie. Vezi definitia »

ALOCARPÍE s. f. formare a fructului prin polenizare încrucișată. (< fr. allocarpie) Vezi definitia »

MAGNETOSCOPÍE s. f. metodă de control, cu ajutorul piliturii de fier, a metalelor și aliajelor feromagnetice. (< fr. magnétoscopie) Vezi definitia »