Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin) Vezi definitia »
peregrín (peregríni), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin. – Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine. Vezi definitia »
șáin s. n. – În bilete de bancă. Germ. Schein (Tiktin). În Trans. Vezi definitia »
AUTOMAGAZÍN, automagazine, s. n. Magazin instalat într-un autovehicul. [Pr.: a-u-] – Auto2 + magazin. Vezi definitia »
AZOTOBACTERÍN s. n. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. (< fr. azotobactérin) Vezi definitia »