BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé]. Vezi definitia »

potinéu s.n. (reg.) 1. parte a plugului de formă triunghiulară, așezată peste podul osiei, pe care se reazemă grindeiul; broască. 2. bucată de lemn la roțile plugului, pe care se așază plugul. Vezi definitia »

ghergheléu s.n. (reg.) pășune, popină, platou. Vezi definitia »

éu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(ë), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie ‹ mĭhĭ, dat. (î)mi ‹ mĭ, acuz. mă ‹ mē sau mine ‹ mēne. Se folosește acuz. cu prep.: cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Munt., în limbajul popular și vulgar, se pronunță io. Vezi definitia »

TRANȘÉU s.n. v. tranșee. Vezi definitia »