FRÉZĂ³, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise. Vezi definitia »

TROOSTÍTĂ s.f. Constituent structural al oțelului. [Pron. tro-os-. / < fr. troostite]. Vezi definitia »

coromîslă (coromấsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții. Vezi definitia »

rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță. Vezi definitia »

PASTÍȘĂ s. f. lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită stilul, maniera de lucru a unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. ◊ (p. ext.) parodie. (< fr. pastiche) Vezi definitia »