vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel. – Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant). Vezi definitia »

VULTURÉL, vulturei, s. m. Vulturaș. – Vultur + suf. -el. Vezi definitia »

pătrărél, pătrăreá, pătrărícă, adj., s.n. 1. (adj., înv. și reg.; despre cai) de patru ani. 2. (s.n.) lemn tăiat în formă de dreptunghi. Vezi definitia »

testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal. Vezi definitia »

porumbăcél, porumbăceá, adj. (reg.) pestricior. Vezi definitia »