DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Vezi definitia »

RAHIALGÍE, rahialgii, s. f. Durere (nevralgică) de-a lungul coloanei vertebrale. [Pr.: -hi-al-] – Din fr. rachialgie. Vezi definitia »

CETONURÍE s. f. prezența în urină a cetonelor, rezultate din arderea incompletă a grăsimilor. (< fr. cétonurie) Vezi definitia »

BIOSOCIOLOGÍE s.f. 1. Concepție antiștiințifică referitoare la societate, care explică viața socială și politică în primul rând prin factori biologici, reduși la noțiunea de rasă; teorie, preconizată de sociologii fasciști, care pretinde că factorul determinant al dezvoltării sociale este factorul biologic, redus la noțiunea de rasă. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie]. Vezi definitia »