stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »

GRADÉN s. n. 1. TreaptĂ? înaltĂ? la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bĂ?nci dintrâ??un amfiteatru, stadion etc. 3. Denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentĂ? și una principalĂ?. -Din fr. Gradin, it. Gradino Vezi definitia »

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun în ziua de 1 mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĩnĩ „ziua [sfântu]lui Ieremia”. Vezi definitia »

EDÉN s. n. rai, paradis. ◊ (fig.) loc frumos, încântător. (< fr. éden) Vezi definitia »

ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène. Vezi definitia »