MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă]. Vezi definitia »

ATÓL (‹fr {i}) s. m. Insulă formată prin depunerea scheletelor de corali în jurul unor ins. din zona tropicală. Are aspect de inel cu diametru variabil, putînd ajunge la 50 km și avînd la mijloc o lagună adîncă, uneori pînă la 100 m. Vezi definitia »

RĂSCÓL, răscoale, s. n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolŭ. Vezi definitia »

ANTIPÓL s. m. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă. (< anti- + pol) Vezi definitia »

UVIÓL s. n. sticlă transparentă pentru radiațiile ultraviolete, folosită la aparate optice. (< germ. Uviol, fr. uviol) Vezi definitia »