MAL, maluri, s. n. 1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; p. ext. regiune de lângă o apă. ◊ Expr. A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. mall „munte”. Vezi definitia »

PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. De premii, privitor la premii, pentru premii. ◊ Sistem premial = parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. Vezi definitia »

credenționál, credenționále, s.n. (înv.) mandat de membru al Sinodului. Vezi definitia »

BIENÁL, -Ă, bienali, -e, adj. 1. Care durează doi ani; care se dezvoltă sau se termină în doi ani. Plan bienal. ♦ (Despre plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 2. Care are loc sau apare o dată la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Fr. biennal (lat. lit. biennalis). Vezi definitia »

NATURÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la natură, specific naturii. ◊ creat de natură. ♦ științe ĕ = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii. 2. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adv. desigur, firește. III. s. n. naturalețe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale) Vezi definitia »