DINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată, cu miros de migdale amare, toxică, explozivă, obținută prin nitrarea nitrotoluenului, care servește ca intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. [Pron. -lu-en. / < fr. dinitrotoluène]. Vezi definitia »

BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc. Vezi definitia »

GLICOGÉN, glicogeni, s. m. (Biol.) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi. – Din fr. glycogène. Vezi definitia »

STIRÉN, stireni, s. m. Hidrocarbură aromatică nesaturată cu aspect de lichid incolor, transparent, cu gust dulce, folosită la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. – Din fr. styrène. Vezi definitia »

NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène]. Vezi definitia »