FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor. Vezi definitia »

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor. Vezi definitia »

PIȘCĂTÓR, -OÁRE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă; șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător. Vezi definitia »

scărpuitór, scărpuitoáre, s.n. (reg.) instrument de fier cu zimți, cu care se scărpuiește lemnul pentru a face să adere cleiul. Vezi definitia »

ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »