DISFAGÍE s.f. Greutate la înghițit. [Gen. -iei. / < fr. dysphagie, cf. gr. dys – dificil, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

tetraminíe (-íi), s. f. – Perioadă de patru luni. Ngr. τετραμνιαïος (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie]. Vezi definitia »

OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation. Vezi definitia »

CONSÚMPȚIE, consumpții, s. f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli îndelungate. [Var.: consumpțiúne s. f.] – Din fr. consomption, lat. consumptio, -onis. Vezi definitia »