TRIBÚT s.n. 1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare. 2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum]. Vezi definitia »

ÎNCEPÚT, -Ă, începuți, -te, adj. v. ÎNCEPE. – [DEX '98] Vezi definitia »

SATISFĂCÚT, -Ă adj. Mulțumit, plin de satisfacție. ♦ (Despre dorințe) Îndeplinit. [< satisface]. Vezi definitia »

nițeluș făcut expr. (glum.) amețit de băutură. Vezi definitia »

BÍSMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753. Vezi definitia »