MICROFÁG s.n. Fagocit de dimensiuni mici. [< fr. microphage, cf. gr. mikros – mic, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage. Vezi definitia »

PROFÁG s. m. bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență. (< fr. prophage) Vezi definitia »

FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. feleség. Cf. fel. Vezi definitia »

ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »