GLUTÉN s. n. Substanță proteică densă, vâscoasă, moale și elastică, prezentă în boabele și în făina cerealelor. – Din fr., lat. gluten. Vezi definitia »

ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște]. Vezi definitia »

prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

STEN s. m. unitate de măsură pentru forță, cu o forță de 1000 de newtoni. (< fr. sthène) Vezi definitia »

METILSTIRÉN, metilstireni, s. m. (Chim.) Substanță organică, derivat al stirenului, folosită ca monomer în polimerizare. – Din fr. méthylstyrène. Vezi definitia »