FICO-, -FICÉE elem. „algă”. (< fr. phyco-, -phucées, cf. gr. phykos) Vezi definitia »

FONDÁCO s. n. 1. prăvălie, magazin unde se vindeau diferite mărfuri. 2. han medieval pentru negustori (mai ales pe coastele mediteraneene). (< it. fondaco) Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »

a frésco (it.) loc. adj., loc. adv. Vezi definitia »

LOCO¹- elem. „loc”, „locomotivă”. (< fr. loco-, cf. lat. locus) Vezi definitia »